— Daniel, nu mă interesează ce probleme ai, am și eu probleme multe atât în Italia cât și în România, sunt o persoană importantă atât în Italia cât și în România și am pretenția să fiu tratat ca atare! Am discutat ceva și vreau să îmi livrezi tot ce am discutat conform înțelegerii!

Deși sunt un tip destul de sprinten la gând și vorbă, nu am apucat să realizez ce mi se întâmpla. Rotițele-mi au început să se învârtă abia după ce a închis telefonul. Mă simțeam foarte rău și căutam să ajung la originea stării mele.

M-am așezat tulburat pe vine și am început să smulg niște buruieni dintre dalele care pavau aleea principală a centrului de recuperare.

Primisem în urmă cu două săptămâni, în cadrul orelor de ergoterapie, sarcina de a curăța aleea de buruieni. Scăpasem de mult de verdele de la suprafața aleii cu ajutorul unor unelte cu coadă de lemn și, deși între timp îmi fusese desemnată o altă sarcină, îmi continuam vechea activitate ori de câte ori ceva mă apăsa sau voiam să mă rup de exterior, să mă cufund în mine. Astăzi, după ce am fost  nevoit să asist la monologul clientului meu nervos, a fost un gest reflex să încep să smulg resturile de buruieni rămase între pavele. Rememoram în cap mustrarea primită la telefon în timp ce smulgeam compulsiv rădăcinile buruienilor. La început am fost revoltat pe client și am încercat să îl minimizez, apoi să îl psihanalizez, spunându-mi că are clar niște probleme din moment ce simțea nevoia să spună explicit că este o persoană foarte importantă și nu doar într-o țară. M-am oprit apoi pentru că nu mă ajuta deloc, problemele lui erau ale lui și nu aveau în niciun fel legătură cu situația de față. Tot gândindu-mă la cum a decurs „discuția” mi-am dat seama ușor amuzat că italianul meu a fost atât de preocupat de a-și vărsa nervii și de a se impune încât până când a închis telefonul nu am stabilit nimic legat de condițiile în care îi voi preda lucrarea. Iar am picat în capcană, iar deviam de la mine și mutam problema la el.

— Daniel, nu faci bine ce faci, nu așa se face. Nu trebuie să le scoți de tot că nu termini niciodată, treci mai departe că pierzi vremea. Uite ce bucată mică de alee ai curățat! Îmi spune în treacăt Muiu, un coleg internat și el în același centru, un tip tare simpatic, care avea mereu la îndemână soluțiile la problemele fiecăruia dintre noi.

Am ridicat capul și am zâmbit și mi-am continuat activitatea pe ambele planuri. Am ajuns la un rând de pavele umflat în jurul căruia erau niște cioturi de rădăcini uscate. Mi-am luat o șurubelniță groasă și am început să eliberez spațiul din jurul pavelelor. La suprafață erau două trei cioturi de jumătate de centimetru, dar, pe măsură ce încercam să le smulg, descopeream complexitatea rețelei buruienilor, care se extinsese asemenea unui cancer pe două planuri. Pe planul orizontal ocupase în întregime spațiul dintre aproape douăzeci de pavele, deși în aparență era pământ în acest spațiu. Uimirea îmi creștea pe măsură ce descopeream ce se întâmpla pe planul vertical, în adâncime, sub pavelele frumoase.

— Daniel, vezi că nu ăla e sectorul tău, lasă pe altul să facă asta.

De data asta nici măcar nu am mai ridicat capul. Trebuie să fi fost unul din colegii mai noi pentru că nu reușeam să atribui vocea niciunuia dintre ei.

Decisesem, când am plecat să mă internez, să fiu egoist și că orice s-ar întâmpla voi pune abstinența pe primul loc. Îmi asumasem că voi trece prin asemenea situații grele, că voi dezamăgi niște clienți, că voi periclita unele proiecte chiar, dar eram hotărât să nu las nimic să mă doboare. Cum în consum puteam să fiu egoist pentru a juca, să mint și să dezamăgesc pentru ceva rău, mi-am zis că e absurd să nu mă las să fiu egoist pentru ceva bun, de această dată, și să las normele morale să intervină în recuperarea mea, aceleași norme cu care ștergeam pe jos când îmi doream să joc. E clar, îmi spun, stau bine la teorie, mă pot înjura clienții cât vor, îmi asum că voi pierde parte din business și că, la nevoie, voi achita și ceva despăgubiri. Dar, dacă așa stau lucrurile, de ce mă simt în continuare rău? De ce nu îmi aflu liniștea?

— Ce faci, Daniele, vrei să te dai mare, să te vadă lumea că muncești mai mult decât ți s-a dat?

Îi zâmbesc și lui Triță și îmi văd mai departe de buruienile mele. Nu este deloc ușor, pentru ce ascundeau cele câteva frunzulițe de la suprafață am ajuns cu ditamai bătăturile în palmă. Degetele mă dor, dar sunt decis să nu mă las până nu eliberez pavelele din rețeaua de rădăcini. Și, până la urmă, aveam de aflat de ce m-a afectat atât de tare apelul de mai devreme din moment ce îmi asumasem consecințele și mă așteptam din clipă în clipă la asemenea reacții și nu doar de la un client. Dar, de fapt, ce simțeam? Teamă? Nu. Rușine? Nu. Vinovăție? Da. Ok, am ajuns undeva, măcar am un suspect. Dacă e doar un contract de afaceri între două societăți comerciale, de unde vinovăția? Doar există clauze, penalități. Înseamnă că e mai mult de atât. E important italianul pentru mine pe plan personal? Nu este. Este un client de bază al meu de care ar putea depinde stabilitatea financiară a afacerii pe care o administrez împreună cu soția? Nu, clar nu. Îmi este teamă că ar putea dăuna imaginii mele și a firmei mele? Nici ăsta nu e răspunsul. Mă simt vinovat față de client? Nu. Față de mine? Nu.

— Daniel, de ce nu continui mai departe în josul aleii? Mă întreabă domnul Lupaș, ergoterapeutul, oprit în dreptul meu.

— Sunt supărat și mă ajută exact ce fac acum.

— Bine, Daniel, muncește în continuare, atunci. Îmi spuse în timp ce mă mângâie părintește pe cap.

Am ajuns la capăt. Am eliberat pavelele și de ultima rădăcină, înfiptă aproape 30 de centimetri în pământ. Asta a fost cel mai greu de scos. Aș fi scurtat mult timpul dacă aș fi știut măcar în care loc se află. Ea era nucleul rețelei, de la ea se ramificau toate celelalte care nu au opus cine știe ce rezistență.

Nu știu dacă tata m-a iertat, dar am simțit mângâierea domnului Lupaș exact ca pe iertarea pe care nu am mai apucat să o primesc de la tata.

Acum nu mă mai simt rău. Acum știu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.