(continuare de aici)

Ruleta m-a scos de pe șine definitiv, în ceea ce privește valoarea muncii, a banului, relațiile cu familia, cu prietenii și nu în ultimul rând cu femeile ce aveau să fie.

Dacă până la ruletă îmi era greu să mă acomodez la salariul fix de la ziar, după ea nu m-am mai regăsit niciodată în conceptul de salariat. Trebuia mereu să produc mai mulți bani decât orice salariu aș fi primit, meritat sau nemeritat.

L-am abandonat la rândul meu pe Anatoli pentru că mi-ar fi fost prea complicat să țin pasul cu minciunile pe care urma să îi le torn, mai mult că sigur.

Am apucat prima șansă de a câștiga un ban în plus care mi s-a ivit, fără a analiza prea mult situația. „Șansa” asta era din nou una destul de dubioasă. Eram mâna dreaptă a unui cetățean american de origine turcă care exporta pădurile României către firme din Orientul Mijlociu. Coordonam toate operațiunile din port pentru el, dădeam șpăgi pentru a-i intra mai repede vagoanele în port, pentru vămuiri rapide, tocmeam muncitori la negru pentru a curăța de mucegai cheresteaua, ori pentru a încărca. Printre picături mai eram și gazdă pentru cumpărători, tot felul de cetățeni cu origini arabe pe care îi plimbam, îi hrăneam și îi distram. Banii erau la discreție din două părți, atât de la cumpărător, cât și de la șeful meu, niciodată nicio factură, chitanță, ori bon fiscal. Nu era o muncă onorabilă, pe alocuri ilegală și chiar periculoasă, dar mi-am spus din nou că e temporar, e un mic compromis și că nu aveam de ales, având mari datorii de la ruletă. Ani mai târziu am urmărit la televizor, într-un celebru scandal de cel mai înalt nivel, tot anturajul meu de pe atunci fusese trimis la închisoare.

După câțiva ani și o relație, am ajuns din nou într-o combinație – temporar bineînțeles – de „familie”, de această dată. O rudă apropiată prietenei mele mi-a spus într-o bună zi că am putea face cu toții un ban în plus dacă aș rula prin agenția mea de publicitate de pe atunci niște bani, pentru niște servicii ireale prestate unor hoteluri destul de reale de pe litoralul românesc. Cum era și contabilă, nu trebuia să fac mare lucru eu. Zis și furat. Astea se întâmplau într-o perioadă în care nu jucam și nu aveam cine știe ce datorii, dar cum să refuzi „familia”?

În tot acest timp plin de compromisuri mă dezvoltam pe plan profesional, devenind un foarte bun profesionist în domeniul meu și, colac peste pupăză,  plin de scrupule. De asemenea terminam și o facultate de stat la București, mă înscriam la master și mai făceam și tot felul de workshop-uri. Ignoram toate alegerile de căcat și mă concentram mereu pe ce făceam bun și când nu îmi ieșea aveam cele mai bune raționalizări pentru alegerile sub standardele mele de profesionist.

Trec anii, abandonez complet ideea de angajat și devin propriul meu stăpân. De asemenea concentrat mai mereu pe muncă și pe serviciile deosebit de bune pe care le prestam, reușeam să nu văd destul de bine tipul de clienți pe care îi deserveam, modalitățile ciudate prin care încasam, adesea, banii și locurile în care mă întâlneam cu ei. Privind înapoi, situația aducea destul de mult cu scene din Sopranos, un serial extraordinar, apropos. Din nou, ani mai târziu, toate acele societăți care îmi comandau serviciile nemaipomenite de publicitate și pentru care lucram și câte 16 ore pe zi au fost puse sub sechestru, iar administratorii sunt încă titluri de breaking news. Dar eu am muncit cinstit, nu? Normal că da. Dacă ridicăm capul din monitor mi-aș fi dat seama că ceva nu e chiar în regulă? Da, dar de ce aș fi făcut-o. Datoriile de la ruletă nu trebuiau achitate?

La vreo 11 ani după ce ruleta m-a descoperit, într-o perioadă destul de tulbure din viață, mă cheamă la București un fost colaborator să îl ajut într-o campanie electorală și cu afacerile pe care le derula. Hai s-o fac și pe-asta, doar n-ar fi prima campanie pe care o duc. Din nou sunt luat de val și de bani, din nou refuz să văd genul de oameni cu care stăteam la mese. Înscăunăm primar pe cine trebuie, într-un municipiu reședință de județ și continuăm treaba în afacerile prietenului care mă chemase. Ce-i drept veneau comenzi mult mai mari din provincie, iarăși ce e drept vindeam la prețuri exorbitante tot felul de produse și servicii unor direcții din primăria cu pricina, dar munceam atât de mult încât nu stăteam eu să judec ce și cum. E treaba lor, eu muncesc de îmi ies ochii și livrez calitate înainte de toate. Eu sunt doar un angajat. Ulterior și primarul respectiv a ajuns după gratii, dar nu-i bai, i-a luat locul cine trebuie, exact omul de la conducerea direcțiilor din primărie care ne comanda serviciile și produsele de calitate la prețuri piperate.

Ajuns în capitala Moldovei, nimeresc ca prin minune, într-o altă combinație cu bani proveniți din activități criminale internaționale, dar de data asta erau investiți în cultură, nu spălați pentru că cultura nu produce. Și mi-am spus de această dată, că măcar omul investește în ceva bun, creează locuri de muncă, ce mai contează de unde vin? Și dacă vin în genți, ce? Și dacă cei care ni-i dau spre administrare poartă arme, ce? Bine că nu finanțează războaie. Datoriile de zeci, sute de mii de euro lăsate de mine acasă nu trebuie achitate? Lăsând la o parte câteva „mici” amănunte, în tot acest timp făceam lucruri de calitate, cream evenimente, publicam cărți, susțineam cultura românească.

Ce nu este deloc amuzant este că mă străduiam, și încă o fac, să-mi conving clienții să nu facă compromisuri în ceea ce privește calitatea imaginii și produselor lor, în timp ce respiram compromis după compromis în ceea ce privea calitatea vieții și imaginii mele.

Am trăit împărțit, schizoid, mai toată viața, având ruleta ca scuză și încercând mereu să repar consecințele și mai puțin să lucrez la cauză. Mi-am amânat mereu trăitul pentru mai târziu: după compromisul ăsta voi face ce îmi doresc, după ce achit și datoria asta mă voi ocupa de mine.

Nu cred că dependența este explicația pentru orice, dar ignoratul acesteia și ignoratul trăitului vieții m-a costat mult mai mult decât m-a costat ruleta.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.