Alegeri (2)
11 septembrie 2017

Gone in 60 seconds

60 de zile de abstinență au dispărut în 60 de secunde, nu de capul lor, ci de capul meu. Ca de fiecare dată, cei de lângă mine mi-au întors toate felicitările și „mândria” din perioada în care nu am jucat de nu m-am văzut. Mă întreba cineva ieri dacă a meritat – și, pe bună dreptate, i-am răspuns că da, a meritat. Deși în peisajul general al abstinenței și al sănătății mintale e un lucru eminamente rău, o „cură” de consum te ajută să vezi cum stau lucrurile în jur fără menajamente. Trebuie să recunosc că, simțind în nesiguranța mea că e mult bullshit în jurul meu și al abstinenței mele, am fantasmat la un moment dat să spun că am jucat, fără să o fac, doar ca să văd cum stau. Nu am putut să o fac pentru că nu e de glumit cu emoțiile și sentimentele celor dragi, nu-i așa? Și atunci nu am glumit, am jucat pe bune, măcar să nu mă simt vinovat și pentru înșelăciune.

P.S. Un insight la cald pentru cei care cred că e vreo diferență între dependențe – nu este. Am jucat, nu am băut, nu mi-am injectat heroină, și nu mai sunt stăpân pe mintea mea. În timp ce scriu textul ăsta scurt caut și găsesc n variante ca să îmi iau doza, care mai de care mai distructive. Și în ciuda faptului că pierd controlul asupra judecății, moralei, analizei riscurilor, creierul meu devine un super-creier (cu un singur țel).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *